Norma Europeana EN ISO 20345 – categoria S, pentru incaltaminte de lucru si protectie | |
SB | (Clasa I sau II) CERINȚE DE BAZĂ: bombeul este destinat să protejeze împotriva impactului până la un nivel de energie de 200J și împotriva riscului de strivire cu o încărcare maximă de 15kN. |
S1 | (Clasa I) CERINȚE DE BAZĂ + proprietăți antistatice, de absorbție a energiei de la călcâi, zona călcâiului închisă, rezistență la combustibil, uleiuri |
S2 | (Clasa I) CERINȚE DE BAZĂ + S1 + pătrunderea/absorbţia apei |
S3 | (Clasa I) CERINȚE DE BAZĂ + S1 + S2 + rezistenţă la penetrare, talpă în relief |
S4 | (Clasa II) CERINȚE DE BAZĂ + proprietăți antistatice, de absorbție a energiei la călcâi, zona călcâiului închisă, rezistenţă la uleiuri, combustibil |
S5 | (Clasa II) CERINȚE DE BAZĂ + S4 + rezistenţă la penetrare, talpă în relief |
CERINŢE COMPLEMENTARE – SIMBOLURI: | |
P | Rezistenţă la penetrare |
E | Absorbitor de energie în zona tocului |
A | Încălțăminte antistatică |
C | Încălțăminte conductivă |
HI | Protecţie la căldură |
CI | Protecţie la frig |
WR | Rezistenţă la apă |
M | Protecţie metatarsiană |
AN | Protecție la glezne |
CR | Rezistență la tăieturi |
b) pentru feţe: | |
WRU | Penetrare/absorbţie apă |
c) pentru talpă: | |
HRO | Rezistenţă la căldura de contact |
FO | Rezistenţă la uleiuri şi combustibili |
REZISTENŢA LA ALUNECARE – CERINŢE DE BAZĂ: | |
SRA | Rezistă la alunecare, inclusiv pe plăci ceramice acoperite cu Nals |
SRB | Rezistă la alunecare, inclusiv pe podea de oţel acoperită cu glicerină |
SRC | SRA + SRB |
Norma Europeană EN ISO 20346 – categoria P, pentru încălțăminte de protecție | |
Diferă de EN ISO 20345 în ceea ce priveşte protecția împotriva impactului – care se face pentru un nivel de energie de cel mult 100J și protecţia împotriva strivirii – care se face pentru cel mult 10kN.xt | |
Norma Europeană EN ISO 20347 – categoria 0, pentru încălţăminte de lucru | |
Încălţămintea nu este prevăzută cu bombeu de protecţie. | |
Simboluri şi pictograme | |
 | Absorbitor de soc incorporat |
 | Încălţăminte antistatică |
 | Bombeu de securitate |
 | Inserţie antiperforaţie în talpă |
 | Talpă antiderapantă SRC |
 | Talpă antiderapantă SRA |
 | Talpă rezistentă la uleiuri şi carburanţi |
 | Proprietăţi semipermeabile |
 | Rezistenţă la intemperii |
 | Proprietăţi izolatoare la temperaturi scăzute |
 | Proprietăţi termice |
 | Talpă rezistentă la temperaturi înalte |
 | Încălţăminte impermeabilă |
 | Încălţăminte ESD |
 | Încălţăminte fără accesorii metalice |
 | Încălţăminte HRO |
 | Încălţăminte cu Cordura |
 | Încălţăminte dielectrică. Protecţie împotriva şocurilor electrice 1000V |
 | Încălţăminte cu Thinsulate |
 | Încălţăminte foarte uşoară |
 | Incaltaminte pentru forestieri |
| Standarde EN îmbrăcăminte de lucru şi protecţie |
| EN 340 | Îmbrăcăminte de protecţie. Cerinţe generale |
|---|---|
| Acesta este standardul care specifică cerințele generale de performanță pentru ergonomie, siguranță, dimensiuni, compatibilitate și marcarea îmbrăcămintei de protecție, cât și informațiile care trebuie furnizate de către producător odată cu îmbrăcămintea de protecție. |
| EN 342 | Îmbrăcăminte de protecţie. Îmbrăcăminte de protecţie împotriva frigului |
|---|---|
 | Acesta este standardul care specifică cerințele și metodele de încercare pentru confecţionarea îmbrăcămintei individuale de protecție împotriva frigului, la temperaturi sub -5° C (de exemplu, pentru lucrul în celulele de frig din domeniul alimentar) |
| EN 471* | Îmbrăcăminte de semnalizare de înaltă vizibilitate pentru utilizare profesională |
|---|---|
 | |
| GHID CLASIFICARE ÎN CLASE | |
| În funcție de caracteristicile unui articol de îmbrăcăminte de mare vizibilitate acesta poate aparține uneia dintre cele trei clase prevăzute de standard: | |
| CLASA 3: | Banda reflectorizantă nu ar trebui să aibă o lăţime minimă mai mică de 50 mm și o suprafață totală mai mică de 0,20 mp. Materialul fluorescent de bază nu trebuie să aibă o suprafață mai mică de 0,80 mp. |
| CLASA 2: | Banda reflectorizantă nu ar trebui să aibă o lăţime minimă mai mică de 50 mm și o suprafață totală mai mică de 0,13 mp. Materialul fluorescent de bază nu trebuie să aibă o suprafață mai mică de 0,50 mp. |
| CLASA 1: | Banda reflectorizantă nu ar trebui să aibă o suprafață minimă mai mică de 0,10 mp. Materialul fluorescent de bază nu trebuie să aibă o suprafață totală mai mică de 0,14 mp. |
| În plus față de cerințele referitoare la suprafaţă, îmbrăcămintea trebuie să respecte şi anumite reguli referitoare la poziția și distanța între benzile reflectorizante și prevederile referitoare la discontinuitatea între benzi. De exemplu, dacă purtam o jachetă descheiată, certificată cu deschidere în față, dar care are o discontinuitate de bandă reflectorizantă mai mare de 3 cm, este ca și cum am purta o jachetă care nu este certificată. În acest sens, este recomandabil să se poarte pe dedesubt o vestă sau un tricou, certificate, deasemenea. | |
| Şi curăţarea îmbrăcămintei este foarte importantă. | |
| Când un articol de îmbrăcăminte este murdar, îşi pierde caracteristicile sale de înaltă vizibilitate și trebuie să fie spălat. Pentru acest lucru trebuie precizate în eticheta de pe articol ciclurile de spălare la care rezistă articolul, fără a-şi pierde caracteristicile sale. | |
| Etichetarea | |
Eticheta de pe articolul de îmbrăcăminte trebuie să conţină date referitoare la:
În pictogramă, primul număr (X) indică clasa suprafeței de vizibilitate (1 la 3), iar al doilea număr (Y) clasa de material reflectorizant în funcție de coeficientul de intensitate luminoasă (1 la 2). | |
| EN 343 | Îmbrăcăminte de protecţie contra ploii |
|---|---|
 | Acest standard specifică cerințele și metodele de testare aplicabile materialelor și cusăturilor îmbrăcămintei de protecție împotriva efectelor precipitațiilor (ex. ploaie, zăpadă), cetii și umidităţii solului. |
| Cerințe de performanță: | |
Rezistenţa la pătrunderea apei (Wp), măsurată în pascali: măsurarea rezistenței la penetrare a materialului exterior și cusăturilor sub o presiune a apei de 980 + 50 Pa/ min. Împărțită în două nivele (de la 1 la 2), de la cel mai puţin impermeabil la cel mai impermeabil. Rezistența la vapori de apă (RET) măsurată în (M2.PA)/Wp: măsurarea rezistenței la evaporare. Un produs are o mare rezistenţă la evaporare, dacă acel produs este considerat un obstacol major în calea vaporilor de apă. Un produs respirabil are o rezistenţă slabă la evaporare. Împărțită în trei clase (1-3), de la cel mai puțin respirabil la cel mai respirabil. | |
| EN 381 | Îmbrăcăminte de protecţie pentru utilizatorii de dispozitive de tăiere cu lanţ portabile | ||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
 | Norma reglementează protecţia pentru lucrătorii cu motoferăstrăul cu lanţ portabil:
În funcție de viteza lanțului motoferăstrăului, există 4 clase de protecţie:
|
PROTECŢIA MÂINILOR
| Normative EN pentru mănuşi de protecţie |
| EN 420 | Cerinţe generale şi metode de testare |
|---|---|
| Standardul definește cerințele generale și procedurile de încercare corespunzătoare pentru proiectarea și fabricarea de mănuși, rezistența materialului mănusilor la pătrunderea apei, inocuitatea (valoarea pH-ului în intervalul 3,5-9,5, conținutul de crom VI < 3 ppm, conținutul de proteine extractibile), confortul și eficiența (dimensiune, dexteritate, permeabilitatea și absorbția vaporilor de apă), marcarea și informațiile furnizate de producător aplicabile tuturor mănuși de protecție. Mănușa este un echipament individual de protecție care protejează mâna sau o parte a mâinii. Mănușa ar putea acoperi, de asemenea, o parte din antebraț și braț. Indicele de performanță, indicat în mod normal printr-un număr cuprins între 0 și 4 (5 în cazul tăieturii), reflectă comportamentul mănușii pentru o anumită testare. Acest clasament permite apoi să se clasifice rezultatele testului. Nivelul 0 indică faptul că mănușa nu a fost testată sau rezultatele nu au ajuns la valorile minime. Un nivel de performanță X înseamnă că metoda de testare nu este potrivită pentru această mănușă. Un număr mare corespunde în mod normal unui nivel ridicat de performanţă. | |
| EN 374 | Mănuși de protecție împotriva produselor chimice și microorganismelor | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| * EN 374-1. Standardul specifică cerințele pentru mănuși, pentru a proteja utilizatorul împotriva produselor chimice și/sau microorganismelor, și definește termenii utilizați. Acesta trebuie să fie utilizat împreună cu EN 420. Standardul nu specifică cerințele de protecție împotriva riscurilor mecanice. * EN 374-2. Standardul specifică o metodă de testare a rezistenței de penetrare a mănușilor de protecție împotriva substanţelor chimice și/sau microorganismelor. Definiție: penetrarea reprezintă trecerea unei substanțe chimice sau a unui microorganism prin materiale poroase, cusături, pori sau alte imperfecțiuni ale mănușei de protecție, la nivelul non-molecular. Cerinţe: O mănușă nu trebuie să prezinte scurgeri atunci când este supusă unor teste de etanșeitate la aer si apă – testare și verificare în conformitate cu nivelul de calitate acceptabil (AQL).
*EN 374-3. Standardul specifică modalitatea de determinare a rezistenței materialului mănușilor de protecţie la pătrunderea produselor chimice nongazoase, care pot fi periculoase în condiții de contact continuu. Permeabilitatea înseamnă trecerea unui produs chimic prin materialul de testare, la nivel molecular. Prin urmare, este necesar să se măsoare timpul de permeație sau timpul scurs până când lichidul intră în contact cu pielea.
Rezultatele testării fiecărei substanţe chimice sunt clasificate în funcție de timpul de străpungere (nivel de performanță 0-6).
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| EN 388 | Mănuşi de protecţie contra riscurilor mecanice | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Standardul specifică cerințele, metodele de testare, marcarea și informațiile care trebuie furnizate de catre producător pentru mănușile de protecție împotriva riscurilor mecanice la abraziune, tăiere, rupere și perforare. Protecția împotriva riscurilor mecanice este exprimată de o pictogramă, urmată de patru numere (niveluri de performanță), fiecare dintre ele indică nivelul de performanță al mănușii, detectat prin testarea pentru un anumit risc. Cerinţe: a. Rezistența la abraziune: indicată prin numărul de cicluri necesare pentru a șlefui complet mănușa de probă b. Rezistența la tăiere (de cuțit): indicat printr-un factor calculat pe numărul de etape necesare pentru a tăia prin testul de viteză constantă c. Rezistența la rupere: indică forța necesară pentru a rupe proba d. Rezistenţa la perforare: indică forța necesară pentru a străpunge proba cu un vârf de dimensiuni standard În toate cele patru cazuri, valoarea zero indică cel mai scăzut nivel de protecție așa cum se arată în tabelul de mai jos:
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| EN 407 | Mănuşi de protecţie contra riscurilor termice | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Standardul specifică cerințele, metodele de testare, marcarea și informațiile care trebuie furnizate pentru mănușile de protecție împotriva căldurii și/sau focului. Definiție și cerințe: natura și gradul de protecție sunt reprezentate de o pictogramă, urmată de o serie de șase cifre care identifică nivelul de performanță pentru condițiile de risc descrise în tabelul de mai jos:
Nota: “O” = nu a trecut testul / “X” = nu a fost testat
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| EN 12477 | Mănuşi de protecţie pentru sudură |
|---|---|
| Standardul specifică cerințele și metodele de încercare pentru mănușile de protecție pentru utilizare la sudarea manuală a metalelor, tăiere și procedee conexe. Clasificare în două tipuri: Tipul B: atunci când necesită mare dexteritate (de exemplu, TIG); Tipul A: Pentru alte procese de sudare | |
| EN 511 | Mănuși de protecție împotriva frigului | ||
|---|---|---|---|
Standardul specifică cerințele și metode de încercare pentru mănușile care protejeaza împotriva frigului transmis prin convecţie sau conducţie până la -50° C.
| |||
| EN 1149 | Îmbrăcăminte de protecţie. Proprietăţi electrostatice |
|---|---|
| Norma stabileşte cerinţele şi metodele de testare a materialelor utilizate în producţia de haine (mănuşi) de protecţie contra disipării sarcinii electrostatice. | |
PROTECŢIA CAPULUI
| Normative europene principale |
| EN 166: cerinţe de bază EN 167: metode de testare optică EN 168: metode de testare non-optică |
| Normative europene referitoare la lentile |
| EN 169: filtre pentru sudură EN 170: filtre UV EN 171: filtre IR EN 172: filtre strălucire solară, uz industrial |
| Sudură |
| EN 175: dispozitive pentru protecţia ochilor pe timpul sudurii şi activităţilor conexe EN 1731: specificaţii pentru viziere din plasă |
| Semnificaţia marcajelor lentilelor | ||||||||||||||||||||||
|
| Semnificaţia marcajelor imprimate | ||||||||||||||||||||||||||||
|
| Selecţia lentilelor. domenii de utilizare | ||||||
| Lentile | Tipul filtrului | Nuanţa | Norma EU | Domenii de utilizare | ||
| Incolore Galben HDL |
| 1.2 la 5 | EN 170 | Arc electric de scurt circuit. Lampă cu vapori de mercur. Pentru luminozitate scăzută (nuanţa galben) | ||
| Verde IR cu nuanţele 1.7 – 3 – 5 Albastru cobalt |
| de la 1.7 la 7 | EN 171 | Industria de prelucrare a sticlei-turnătorie | ||
| Argintiu I/O Gri TSR cu oglindă cu diferite nuanţe |
| de la 1.7 la 4 | EN 172 | Lucru afară în condiţii de soare puternic | ||
| Verde cu nuantele 1.7 la 6 |
| de la 1.7 la 7 | EN 169 | Asistent sudor (1.7) Brazare (3 la 5) Oxigaz (5 la 7) Sudură arc electric (> 7 necesită utilizarea de ecrane) | ||
* cu cat cifra este mai mare, cu atât nuanţa este mai închisă ALTE DOMENII DE UTILIZARE | ||||||
| Riscuri | Marcaj lentile | Articolul folosit pentru protecţie | ||||
| Picături şi stropi | 3 | Vizieră (picături) Ochelari tip google (stropi) | ||||
| Pulberi grosiere | 4 | chelari tip google | ||||
| Gaze şi pulberi fine | 5 | Ochelari tip google (cu aerisire indirectă | ||||
| Arc electric de scurt circuit | 8 | Grosime minimă a ecranului vizierei: 1,2 mm (EN166:1995) filtru UV 99,9% | ||||
| Metale topite; metale solide fierbinți | 9 | Ochelari tip google/vizieră | ||||
| EN 397 căşti de protecţie |
Standardul specifică cerințele fizice și de performanță, metodele de încercare și cerințele de marcare pentru căștile de protecție. Căştile de protecţie sunt concepute special pentru a proteja utilizatorul de impactul cu obiectele aflate în cădere, care pot provoca leziuni cerebrale sau fracturi craniene. Utilizarea căştilor de protecţie este obligatorie pentru toate acele activităţi cu risc de lovire la cap, ca urmare a contactului cu diferite obstacole sau obiecte care cad sau sunt în mişcare. În conformitate cu EN 397, casca de protecţie are o componentă exterioară şi una interioară. Efectul protector al căştii de protecție se bazează pe capacitatea sa de a absorbi impactul prin deformare elastică și plastică, precum şi pe rezistenţa sa la perforaţie împotriva obiectelor ascuţite sau tăioase. Fiecare cască trebuie să aiba un marcaj imprimat, care trebuie să conţină următoarele informaţii: |
| Normative EN pentru protecţia auzului |
| Daunele cauzate de zgomot continuă să reprezinte un cost imens pentru companii.Datele statistice confirmă că expunerea la un zgomot de 85 dB, pe durata a 35 de ani de lucru, măreşte cu 15% riscul ca lucrătorul să-şi piardă auzul. Ancheta EUROSTAT (2004) a evidenţiat că pierderea auzului este chiar a patra boală profesională ca şi recunoaştere. Principalele norme europene care reglementează utilizarea DPI pentru protecţia auzului sunt următoarele: Indicatorul SNR reprezintă gradul de atenuare pe care îl realizează dispozitivul de protecţie, pe întreg spectrul de frecvenţe. Valorile acestuia se exprimă în decibeli (dB). |
| Directiva 2003/10/CE: |
| În cazul în care zgomotul depăşeşte 80 dB (A), angajatorul trebuie să asigure echipamentul de protecţie potrivit. Peste valoarea de 85 dB (A), trebuie să se asigure în mod necesar şi să se impună folosirea echipamentului de protecţie auditivă. În nici un caz nu poate fi depăşită valoarea de 87 dB(A), ţinându-se cont că pot apărea leziuni grave ale sistemului auditiv. Punerea în aplicare a obligaţiei de a reduce nivelul de zgomot, obligă la delimitarea/semnalizarea anumitor zone de risc, aprovizionarea cu echipamente de protecţie specifice, etc. |
| Normative EN pentru protecţia respiratorie | ||||||||
| Protecția respiratorie se realizează prin: – un filtru de gaz, în prezenţa unui gaz. – un filtru aerosol, când avem de a face cu particule, solide sau lichide. De multe ori se recomandă combinarea celor două tipuri de filtre, în special în prezența vaporilor, la temperatura camerei. | ||||||||
| Alegerea filtrelor: | ||||||||
| Filtrele trebuie să fie selectate în funcție de: – Substanțele toxice faţă de care doriți să vă protejați – Activitatea care va avea loc – Modul de realizare şi durata intervenţiei – Echipamentul avut la dispoziţie | ||||||||
| Utilizarea filtrelor: | ||||||||
|
| Normative en care reglementează protecţia respiratorie |
| Semimăşti de unică folosinţă | ||||||||||
| ||||||||||
| Măşti/semimăşti reutilizabile | ||||||||||
| ||||||||||
| Sisteme de ventilaţie asistată | ||||||||||
| ||||||||||
| Toate aceste dispozitive protejează împotriva prafului (particule solide, vapori, fum), gazelor şi vaporilor de substanțe cu anumite concentrații și toxicitate. | ||||||||||
| FACTOR DE PROTECTIE NECESAR: raportul dintre concentrația medie de contaminant la locul de muncă și TLV. GRADUL DE TOXICITATE AL CONTAMINANTULUI: cu cât toxicitatea contaminantului este mai mare cu atât este mai necesar ca filtrarea să fie mai eficientă. ALEGEREA SOLUŢIEI ADECVATE DE FILTRARE Alegerea trebuie să înceapă întotdeauna de la evaluarea corectă a riscurilor: – evaluarea naturii contaminantului, pentru a alege tipul de filtru; – evaluarea concentrației contaminantului, pentru a determina tipul dispozitivului de protectie și clasa filtrului de utilizat. Împărţind concentraţia medie la locul de muncă la valoarea TLV, obţinem FACTORUL DE PROTECŢIE NECESAR. Dispozitivul adecvat trebuie să asigure un factor de protecție mai mare decât factorul de protecție nominal necesar. Există tabele care indică pentru cele mai frecvente tipuri de contaminanți, filtrul potrivit. Orice tip de filtru trebuie să fie înlocuit atunci când utilizatorul simte mirosul sau gustul contaminantului. |
| Pentru a identifica clasificarea produsului, utilizați următoarele marcaje: | ||||||||||||
| 1.”NR” – pentru semimăşti de unică folosinţă | ||||||||||||
| ||||||||||||
| 2.”R” – pentru semimăşti care pot fi folosite pe o durată mai mare decât un schimb de lucru | ||||||||||||
|
Nu trebuie folosite semimăştile de unică folosinţă sau semimăştile/măstile cu filtre de schimb în următoarele cazuri:
|
